Banalitatea puterii

 

Pentru liderii politici, puterea a devenit fetişul suprem.
Pentru a-şi putea satisface cupiditatea şi pornirile sadice, aceştia “angajează” elitiştii pe post de târfe iresponsabile.
“De-a sclavii şi stăpânii”…un joc frivol, de care sunt fascinaţi şi unii şi alţii deopotrivă.
Fetişizarea puterii transformă conducătorul într-un idol hrănit cu aplauze, laude şi minciuni.
Mânând populaţia spre lupanar, elitiştii îşi intră repede în rol. Ademenit să participe la dezmăţ  pentru o partidă în trei, poporul simte plăcerea biciului. Excitat, el, poporul, se prinde în jocul ambiguu, uitând de regulile clare, precise şi scrise.
Toată această mascaradă, acest joc scârbos,  se transformă într-o cruciadă, care, întreprinsă sub pretextul obţinerii orgasmului, urmăreşte cucerirea grandorii şi a prestigiului pentru stăpân.
Ce manieră vulgară de a ne duce existenţa…

Tags: , , , , ,

Un răspuns la “Banalitatea puterii”

  1. Mordechai spune:

    Elitoşi. Nu elitişti. Aşa cum există tuberculoşi, râioşi etc.

Lasă un Răspuns